"If someone asked me what a human being ought to devote the maximum of his life
to, I would answer: training. Train more than you sleep."
~Mas Oyama~
O senzatie de lesin si sufocare, de greutate imensa si sete enorma. Cu gura uscata refuz sa ma uit la ceas. Secundele trec greu de tot si 2 minute sunt o eternitate. Si nu renunt. Stiu ca toate astea ma vor ajuta foarte mult. Imi repet in gand: Hai!Nu te lasa!Nu te uita la ceas!Hai...!Yameee!Ce binecuvantare. Dar nu e decat o schimbare de tehnica sau de pozitie. Si totul se reia parca la nesfarsit. Si totusi sunt nespus de incantat. Uit de toti si de toate. Ma simt extraordinar. Asta e drumul meu!
Cu oarece intarziere am reinceput antrenamentele. De cand eram copil nu m-am mai simtit asa entuziast. Un inceput greoi dar binevenit. Am descoperit oameni minunati, profesionisti cu daruire. O sala modesta, dar foarte placuta si utila. Se munceste mult. Uneori treci peste efort, peste durere, peste sete. Conteaza prea putin. Si totusi stau cu mintea la ce am de facut mereu inante sa incep si dupa ce termin mult timp. Cred ca ma concentrez prea mult. Am avut o teama la inceput. A persistat si inca o mai simt. Nu stiu...Dar deja cred in mine prin ceilalti. Acolo se vorbeste prea putin. Chiar si inainte si dupa ce terminam antrenamentul. Dar vorbele nu-si au rostul. Ne intelegem din priviri. Sper sa ma pot integra si repede printre ceilalti. Am de recuperat foarte mult. Florian e trup si suflet. Ma ajuta extraordinar.
Stiu ca va fi din ce in ce mai greu dar nu voi renunta. Asta este ceea ce-mi doresc!
