Stau in genunchi langa tatami. Mai am putin. Ma uit la cel de pe saltea dar vad prin el. Vad numai ceva in miscare. Pentru ca urmez. Chiar acum...uite, mai are putin. Gata! Se dau notele. Ma pregatesc. Ma ridic in picioare. Iau pozitie de asteptare cu pumnii inclestati la nivelul soldurilor. Imi aud numele. Trag aer in piept, clipesc usor in semn de acalmie. Dar sunt calm. Stiu ce am de facut. Pasesc hotarat pana in mijlocul careului. Ma uit la arbitrul din fata mea. Mai sunt vreo 4 in colturi dar nu ma intereseaza. "Nage no kata sono yon!"...aud foarte bine desi mi se pare ca nu destul de tare. Repet strigarea. Iau pozitie. Sunt gata! Acum incep. Chiar acum! "Hagime!"...si am inceput. Ma misc frenetic. Dau tot ce pot. Vad rapid in minte ce urmeaza. Parca intr-o secunda le repet in gand de 100 de ori. Urmeaza. Execut. La fel. Rapid si in forta. Ma apropii de final. Mai am putin. Trag tare. Ma dezechilibrez!!! Ahhhhhh.....nu acum!!! Dar e bine. M-am fortat si am ramas in pozitie. Asta e ultima! Daca e ultima atunci inseamna ca e aproape gata deci trag tare. Mi-a iesit! Astept comada de final. Lovesc tare cu piciorul si si iau o privire de suparat. Dar nu sunt suparat. A iesit bine.
Deja nu mai conteaza. Tot ce am lucrat la sala a dat roade. Sper totusi sa fie mai bine decat la antrenamente (si a fost; am scos cel mai bun timp dupa ce am revazut inregistrarea si am comparat-o cu cele de la antrenamente; chiar si tehnica.) A urmat cu partener. Pe partener il stiam. Am mai lucrat impreuna (e de la noi de la sala). El n-a fost calm. Si a gresit. Dar greseala se puncteaza mie. Nu e nimic. Eu tot calm am ramas. Mai e putin. Am terminat. La cat am repetat impreuna (in sala de competitii vreo 15 min) am terminat foarte bine. Primesc note. Cea mai mare si cea mai mica se exclud. Celelalte trei se aduna. Sunt undeva pe locul 6-7 din 17. Dar ce conteaza este ca sunt calm. Am reusit ce mi-am propus. Chiar sunt bucuros.
Ma si schimb de kimono. Ies afara la aer. Zapada si soarele ma fac sa uit complet de ceea ce s-a intamplat acum 10 minute. Nu era chiar de basm, dar de o snoava tot amintea. Vremea. Imi fac noi legaturi. Cu oameni mai vechi. Schimb numere de telefon. O sa ne vedem la sala. Vreau sa ne antrenam impreuna. Vine Danemarca. Se vede un nou drum!
Reclame luminoase si oameni din statiile de tramvai. Pe copii nu-i pun la socoteala. Asta am vazut acolo. Defilare de sportivi si oameni din sport cu treaba sau fara treaba, cu stiinta sau fara stiinta. Dar pe unii ii vedem desi nu trebuie, iar pe altii ii ignoram desi fac toata treaba. Eu sunt un simplu privitor. Mi-ar place sa fiu reclama dar macar sa fiu de la Sony sau Mercedes.
Un nou drum ma asteapta....
OSU!
